claudia79
Administrator
 Inregistrat: acum 19 ani
|
|
Ultimul joc la modă pe net: războiul din Liban
Până în 1945, poveştile de război treceau cu greu de cenzura militară şi rareori ajungeau dincolo de linia frontului. Nu exista, ca astăzi, un spaţiu cum e internetul, unde clocoteşte un soi de conştiinţă a omenirii şi unde se amestecă cele mai sublime idealuri şi cele mai abjecte porniri ale omului. Dincolo de jumătatea secolului trecut, conflictele tot mai bine mediatizate au culminat cu cel din Vietnam, unde atrocităţile au intrat zi de zi în casele americanilor, greşeală pe care autorităţile militare ale SUA nu aveau să o mai repete vreodată. Un colonel american care a participat la negocierile de pace cu nord-vietnamezii, încheiate în 1973, i-a reproşat unui fost duşman: „Voi, vietnamezii, nu ne-aţi învins niciodată pe câmpul de luptăâ€. „Da, dar a fost irelevant pentru a câştiga războiulâ€, i-a răspuns fostul inamic, stabilind fără să ştie o paradigmă. De la „pacificarea†provinciei Kosovo, nu au mai existat războaie câştigate, ci numai răni deschise – în Afganistan, Irak, teritoriile palestiniene şi acum, în Liban, plus Somalia şi Sudan, pentru a numi doar câteva din conflictele care mai răzbat în media internaţionale, din vreo 20 încă fierbinţi.
ÃŽn războiul din Liban, internetul încinge frontul, pentru că nu mai este numai un mijloc de a spune povestea, ci parte a istoriei înseşi. ÃŽn acest spaţiu virtual, mici gesturi on line pot avea consecinţe mai serioase decât un bombardament. Colajul alcătuit din imaginile fetiţelor israeliene din Kiryat Shmona care scriau mesaje pe obuze şi poza unui copil libanez sfâşiat ca o păpuşă de cârpe între ruine, urmată de textul: „Acest copil a primit mesajul fetiţelor israelieneâ€, a fost vizionat în câteva zile de mai mulţi oameni decât populaţia Israelului. Teroarea ce marchează de decenii oraşul Kiryat Shmona – unde, în 1974, au fost masacraţi 18 israelieni, ceea ce avea să ducă la prima invadare a Libanului – trece în plan secund, deşi locuitorii săi nu sunt mai scutiţi de pericole decât cei din Beirut. Rachetele Hezbollah sunt mai imprecise, dar nu mai puţin ucigaşe.
Dincolo de schimbul de proiectile, cei doi beligeranţi nu îşi permit să ignore impactul internetului. Israelienii, forţaţi să îşi petreacă cei mai frumoşi ani ai vieţii sub arme, au fost adesea prezentaţi ca armata cu cel mai bun moral din lume. Nu te-ai putea îndoi de asta dacă ai citi pe net mărturisirile unui pilot, care povesteşte că drumul cu maşina până la baza aeriană îi ia mai mult decât misiunea propriu-zisă. ÃŽn timp ce bombardează ţintele, omul îşi ţine în frâu emoţiile şi aeronava de zeci de milioane de dolari refuzând să se gândească la inamic, ci numai la familie şi la concetăţenii care trebuie protejaţi. După misiune, merge la plajă sau învaţă la biochimie. Acum, la câteva clickuri distanţă, acelaşi pilot ar putea vedea pozele victimelor sale, iar succesul misiunii sale viitoare ar putea fi periclitat. Cine ar putea să-I protejeze, când webul a devenit pentru mulţi mai apăsător decât propria conştiinţă?
Războiul pe net nu poate fi câştigat. Prietenii israelieni şi libanezi îşi scriu unii altora, riscând ca oricând să divulge informaţii inamicului, fără intenţie, în timp ce duşmanii îşi întreţin ura. ÃŽn plus, orice inamic răpus în viaţa reală, învie ca un balaur cu zece capete pe net. Teroriştii ceceni, membrii al-Qaida, militanţii palestinieni sau ai Hezbollah ori statele care caută să obţină bomba atomică – toţi şi-au ales ca teren de luptă internetul, unde nimeni nu va capitula încercând să-şi zdrobească duşmanii prin puterea cuvântului şi a imaginilor.
Toată această avalanşă de actori care scriu istoria lumii relatând-o pe cea a propriilor lor vieţi este mai liberă decât orice alte mass-media, forţate de constrângeri tehnice şi editoriale, să ofere numai frânturi din război. Din păcate, cu prima ocazie cu care vor ieşi din spaţiul virtual, unii vor ucide cu adevărat.
_______________________________________
...daca voi nu ma vreti, eu va vreu...
daca iubesti cu adevarat intra si pe
|
|
