Ghanima
Super membru
 Din: Constanta
Inregistrat: acum 18 ani
|
|
Conform Wikipedia, "Efectul Mozart" reprezintă o serie de modificări pe care muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart le induce asupra proceselor psihice, îndeosebi asupra capacităţii de învăţare, atenţiei şi memoriei. S-a costatat că această muzică îmbunătăţeşte aceste funcţii, însă mecanismul prin care realizează acest lucru nu este pe deplin elucidat.
Prima menţiune despre "Efectul Mozart" a apărut încă din 1993. In revista "Nature" (vol. 365, p. 611, 1993), a fost publicat un articol despre Fran Rauscher, neurolog la Universitatea Wisconsin, care, alături de colegii săi, a sesizat faptul că studenţii care ascultau timp de zece minute Sonata în Do Major pentru două piane de Mozart dobîndeau rezultate mult mai bune la testele de orientare spaţio-temporală comparativ cu colegii lor care preferau alt tip de muzică sau nu ascultau nici un fel de muzică.
Despre "Efectul Mozart" şi despre efectele curative ale meloterapiei – terapia cu ajutorul muzicii – se vorbeşte de mai mulţi ani. Cu toate acestea, specialiştii abia acum iau în serios calităţile terapeutice ale muzicii, în general, şi ale creaţiilor mozartiene, în particular.
In urma studiilor efectuate în laborator, cercetătorii au descoperit că sonatele compozitorului austriac stimulează legăturile între neuroni. De ce Mozart? De ce incită creaţia acestui compozitor, atît în sălile de concerte, cît şi în laboratoare? Ce anume provoacă atît de mult interes? Psihologii care şi-au pus aceste întrebări au descoperit că, ascultînd creaţiile unuia dintre cele mai mari genii ale muzicii, creierul îşi sporeşte capacităţile intelectuale. Abilitatea de a se orienta spaţio-temporal şi capacitatea de a învăţa sînt mult îmbunătăţite în cazul celor care ascultă Mozart, spun psihologii.
In ultimii ani, cercetările au evidenţiat faptul că anumite piese muzicale, cum este cazul Sonatei pentru Două Piane, în Do Major (K448), au un efect benefic în cazul crizelor de epilepsie, al căror număr scade în mod evident după aplicarea meloterapiei.
Profesorul John Jenkins de la Universitatea din Londra declara pentru BBC că, într-adevăr, cercetările au demonstrat faptul că muzica mozartiană creşte abilităţile spaţio-temporale ale subiecţilor supuşi experimentelor, dar că, probabil, acelaşi efect îl are şi muzica lui Bach. Chiar şi experimentele făcute pe şoarecii de laborator, declara Jenkins pentru BBC, au demonstrat că animalele amplasate în ambianţa muzicală mozartiană se descurcă mult mai bine într-un labirint, faţă de animalele care nu beneficiază de un fond sonor sau care sînt "acompaniate" doar de un fundal muzical oarecare. "Audiţiile mozartiene dau deocamdată doar speranţe în tratamentul epilepsiei, iar <Efectul Mozart> trebuie în continuare studiat pentru a fi utilizat ca terapie probată împotriva epilepsiei", susţine Jenkins.
Cercetări mai recente, publicate de "New Scientist", au desluşit "Efectul Mozart" la nivel molecular. Studiile asupra şoarecilor de laborator au arătat că în creierul exemplarelor "desfătate" cu meloterapia mozartiană se produce o creştere a expresiei genelor implicate în stimularea şi schimbarea legăturilor dintre neuroni. Audiţiile cresc expresia genei BDNF (Brain Derived Neurotrophic Factor), un factor de creştere neuronal şi a sinapsinei I, un factor de creştere al sinapselor şi a CREB – o proteină ce reglează expresia sau activitatea genelor şi, astfel, întregul comportament al celulelor nervoase. Acest compus intervine şi în procesul de învăţare şi memorare. "Efectul este oarecum intrigant", susţine Howard Gardner, expert în neurologie la Harvard University, Massachusetts, unul dintre scepticii "Efectului Mozart". "Există într-adevăr o stimulare neurochimică în creier, ce a putut fi măsurată. Dacă ea este sau nu produsă de muzica lui Mozart, rămîne de văzut".
Cu toate acestea, în experimentele clinice, pacienţii cu Alzheimer, supuşi audiţiilor mozartiene, au suferit o ameliorare a capacităţilor de a se orienta şi de a comunica cu cei din jur. Una din explicaţiile "Efectului Mozart" ar fi aceea că ritmul compoziţiilor sale reproduce ritmurile ciclice proprii celulelor creierului.
Aşadar, "Efectul Mozart", produs de ascultarea pieselor marelui compozitor, poate fi considerat un fel de "sinapsificator", îmbunătătind astfel activitatea cerebrală. Să ascultăm, deci, Mozart! 
Surse:
Prezentonline
Wikipedia
6.6KB
_______________________________________
Insured by Mafia ... you hit me, we hit you.
|
|
